Bazinul Dunarii si problemele de mediu asociate

Dunarea este cel de-al doilea fluviu al Europei, cu o lungime de 2,778 km de la izvor pana la varsarea in Marea Neagra, parcurgand in drumul sau contexte politice, economice si istorice foarte diferite. Este de asemenea, un simbol cultural al trecutului bogat al Europei Centrale si speranta pentru viitoarea integrare.

Bazinul de colectare al Dunarii este extrem de larg si divers. El gazduieste ecosisteme foarte diferite incluzand zone umede de importanta europeana (de ex. pesteri carstice, lacuri alpine si de stepa, padurile din luncile inundabile, Delta Dunarii). Asigurand suportul si resursele pentru mai mult de 80 milioane de oameni, Dunarea, scalda cel mai mare numar de tari. Nenumarati afluenti se varsa in Dunare, printre care Inn, Morava, Tisa, Sava si Prut.

Poluarea ramane totusi o problema serioasa in regiunea Dunarii. Volumul nutrientilor, in principal proveniti din ingrasamintele chimice si gunoiul de grajd utilizate in agricultura, scurgerile din gunoiul menajer urban ce ajung in apele bazinului Dunarii sunt foarte mari. Fenomenul reprezinta un factor de risc atat pentru sursele locale de apa potabila cat si pentru Marea Neagra. Situatia este inrautatita de poluarea provenita din industrie. Inundatiile care s-au abatut asupra Europei Centrale si bazinului Dunarii in august 2000, sunt consecintele si partial rezultatul deciziilor economice din trecut care au dus la defrisarea si distrugerea luncilor inundabile naturale din bazinul Dunarii. De asemenea, incalzirea globala precum si degradarea capacitatii de retentie a zonelor inundabile naturale a redus capacitatea de autoepurare si absorbtie a nutrientilor.

Conservarea habitatelor pentru bogatia de specii naturale ce traiesc in bazinul Dunarii este de asemenea o lupta constanta. Aproximativ 80% din zonele umede si luncile inundabile ale Dunarii au fost pierdute incepand cu ultimii ani ai secolului XIX, amenintand speciile de flora si fauna ale Dunarii.

In 1998, Conventia pentru Protectia Raului Dunarea (DRPC) a intrat in vigoare dupa ce a fost ratificata de 8 state dunarene si Comisia Europeana. Comisia Internationala pentru Protectia Fluviului Dunarea (ICPDR) a fost creata pentru a coordona implementarea conventiei. De cand a luat fiinta, ICPDR a fost eficienta in gasirea consensului in ce priveste prioritatile si strategiile pentru imbunatatirea situatiei Dunarii si implementarea DRPC intre tarile dunarene. Successul depinde de imbunatatirea mijloacelor de management de bazin, cum ar fi: sistemul de avertizare in caz de accident, reteaua de monitoring trans-nationala pentru calitatea apei si sistemul informational pentru Dunare (DANUBIS). In realitate, Comisia a facut mult mai mult pentru a promova cooperarea intre tari intr-o regiune de mare complexitate.

Obiectivele Programului Comun de Actiune 2001- 2005 pentru Bazinul Hidrografic al Dunarii al ICPDR vor conduce catre:

• Imbunatatirea calitatii apei,
• Prevenirea poluarii accidentale
• Minimizarea impactului inundatiilor.

Pe langa aceste trei obiective principale, implementarea Programului Comun de Actiune va imbunatati standardul de viata al populatiei din Bazinul Dunarii, va intari dezvoltarea economica a regiunii, va contribui la procesul de aderare la Uniunea Europeana, va reface biodiversitatea regiunii si va intari cooperarea intre Partile Contractante. Mai multe informatii in legatura cu aceste obiective si directii ale Programului Comun de Actiune pot fi obtinute la: www.icpdr.org

In acest contect, Directiva Cadru pentru Apa a Uniunii Europene sta acum la baza sistemului de management al bazinelor hidrografice in Europa si de aceea, reprezinta platforma pentru implemetarea DRPC. Comisiei pentru Protectia Raului Dunarea i-a fost incredintata misiunea de a coordona implementarea Directivei Cadru pentru Apa la nivelul bazinului hidrografic al Dunarii, inclusiv dezvoltarea planurilor de management pentru bazinul hidrografic.

Deteriorarea freaticului si eutrofizarea apelor de suprafata apar datorita atat poluarii punctiforme cat si celei difuze provenite din agricultura, industrie si deversarile municipale. Reducerea nutrientilor atat cat este necesar poate fi asigurata prin: imbunatatirea cunostintelor despre poluare, imbunatatirea mijloacelor de prevenire, reducerea si tratarea poluarii, stabilirea si facilitarea proceselor ce conduc catre solutionarea problemelor cauzate de poluare.